In sfarsit acasa !

Desi a trecut aproape o luna de cand nu am mai scris nimic pe blog, scriu astazi despre calatoria cu trenul de la Constanta la Targu-Mures.

Ne-am hotarat sa plecam vineri seara, nu de alta dar nu am gasit bilete pe sambata si nu vroiam sa stam in picioare, desi pana la urma s-ar fi dovedit poate o solutie mai putin obositoare.

Ajungem la 10.30 la tren, urcam bagajele, ne gasim locurile in acelasi vagon 16 care e intotdeauna ultimul vagon si care impreuna cu alte 2 vagoane aduce lumea acasa, Targu-Mures fiind ultima statie.

Coboram la o pauza de tigara, eu de bere, si ne luam la povesti cu niste studenti, care de fapt aveam sa aflam ca erau colegi de compartiment cu noi. Radem noi si glumim, ne uitam la ceas asigurandu-ne ca avem timp sa urcam in tren inainte ca acesta sa plece. Era 10.45, trenul trebuia sa plece abia la 22.52, Nasu` era langa noi pe peron si dintr-o data fara fluier, fara nici o avertizare incepe trenu sa se miste. Fugim si ne urcam toti in vagon, Nasu aproape ca era sa ramana de caruta. N-am pomenit asa ceva: sa plece trenu din gara fara fluier, fara avertizare - fara ca macar controlorul sa stie ca pleaca mai repede.

Dupa aceasta foarte "distractiva" intamplare, intram in compartiment, mai povestim cu ceilalti care erau de-o varsta cu noi si erau foarte fericiti ca nu ocupasera niste "batrani mofturosi" locurile libere din compartiment.

Pe la ora 2 ne izbeste pe toti un somn si adormim chirciti in scaunele alea de autobus. Ma trezesc pe la 3 cu ochii umflati de curent, din cauza ca nici o usa a trenului nu se inchidea. Am avut "norocul" sa prindem un vagon dinasta mai "nou" (sincer prefer vagoanele de clasa a 2-a cu "piele de scaun de autobus" in locul celor cu 6 locuri si cu usi/geamuri care refuza sa se inchida). Usa de la capatul coridorului se misca in voie cand intr-o parte cand in alta aducand miresme placut mirositoare de la buda din capatul vagonului. Am constatat dimineata ca toti aveam ochii rosii si umflati de curent. Materialul cu care erau imbracate scaunele parca nu vroia sa stai pe el, intepa, era aspru, putzea groaznic, n-am cuvinte. Scaunele erau foarte incomode si vreau sa spun ca dupa o ora jumatate in care m-am chinuit sa incerc sa adorm, am reusit sa atipesc din cand in cand, dar in final am hotarat sa dorm pe hol sprijinit de peretele compartimentului, pe culoar, pe jos. Jur ca a fost mai confortabil decat in compartimentul ala infect. Am regretat sincer ca mi-am luat bilet cu loc la clasa a 2-a, si ii invidiam pe tinerii din capatul vagonului care dormeau pe izopren pe jos, inveliti cu ceva care aduce a sac de dormit si se odihneau mai bine ca oricine din acel vagon.

Greseala pe care o face CFR-ul si de care constat cu groaza ca nu vom scapa vreodata este aceea ca aduce vagoane "mai noi" si daca-s mai noi inseamna ca le poate baga pe cele mai lungi rute - doar in acest fel va fi lumea multumita ca e trenul mai nou - indiferent ca acele vagoane nu au fost create pentru un drum mai lung de 100 km - SUNT VAGOANE DE NAVETA - da PENTRU NAVETISTI. As fi perfect multumit si impacat sa circul cu acel vagon pe o distanta de maxim 100 km si atat. Si pe distante lungi, daca CFR nu-si permite un vagon de cursa lunga "mai nou", nu ma supar, prefer un vagon mai vechi, spalat si curatat cat permite, cu piele de scaun de autobus, dar care a fost creat pentru rute lungi si din care cand cobori nu te simti ca si cand ai fi luat niste lovituri cu bota de Baseball peste spate si nu cobori cu ochii mari cat cepele (unele usi de la vagoanele vechi se inchid chiar foarte bine).

Mi-am facut cruce cand am ajuns in Sighisoara si binenteles ca am sarit din tren, nemaisuportand "confortul". Am preferat sa cobor, sa astept o ora in autogara (40 min de fapt pt ca trenul avusese 20 minute intarziere) un maxi taxi care sa ma aduca pana la Targu-Mures.

Urscat in maxi taxi, soferul ma trimite sa pun bagajul in spate cum era si normal, si dupa mine cu vreo 3 persoane mai in spate se urca un Tataie pe la vreo 40 de ani cu odrasla in brate si cu bagaju in cealalta mana. Porneste microbusul cu toate scaunele pline si inca vreo 6 oameni in picioare. Si nici nu porneste bine ca Tataia ii desface odraslei o inghetata la cornet si i-o da sa o licaie frumos intre oameni, doar, doar de-a reusi sa murdareasca pe cineva. Apoi incepe sa injure ca ce oameni nesimtiti, ca el cum sa stea in picioare, ca de ce nu-l lasam sa stea jos, ca nu vedem ca are si copil - la care o fata bine simtita se ofera sa-i tina odreasla in brate dar mosu-i da foarte scurt replica: "Stai linistita ca nu sta la oricine in brate !". Adicatelea, mosu` vroia s-o ridice pe studenta aia de 20 si ceva de ani, care era si ea rupta de pe tren, acelasi tren din care coborasem si eu. Nici macar nu stiu sa multumeasca obositu` ca se oferise sa-i tina odorul in brate.

Pentru astfel de oameni mai in varsta si prost crescuti si needucati nu m-as ridica niciodata de pe scaun. In fond si la urma urmei a fost alegerea lui sa se urce in microbus in picioare, desi dupa cum stiu eu, legea interzice transportul unui numar mai mare de persoane decat cel inscris pe talonul masinii. Si dupa ce ca iti accepti situatia din moment ce ti-ai luat bilet in picioare, tot tu esti nemultumit ?

Generatia asta merita sa moara si voi fi foarte fericit cand vom scapa de oameni nesimtiti ca acest individ, cu idei fixe, taran care vroia sa i se faca dreptate pentru ca asa i se paruse lui corect

"- Mars ma de-aici si coboara daca nu-ti convine atmosfera din maxi taxi, Imputiciune ce esti !"

Ziua mi s-a mai inseninat cand ajuns la Mures, am coborat si am observat ca mai coborase o femeie care nu era romanca, si care avea ceva bagaje. O intreb de unde e si aflu ca e din Londra, adica era englezoaica. O intreb daca o pot ajuta cu ceva, ii dau indicatiile de care avea nevoie sa ajunga in Piata Trandafirilor. A fost foarte fericita de gest, a multumit, ne-am salutat si i-am urat sedere placuta in Targu Mures.

Si intr-un final am ajuns si acasa. In sfarsit acasa !

Fotografie preluata de pe: http://www.cfrcalatori.ro/1/ro/zoom.php?ph=66